Şi într-un final oboseşti...

Şi într-un final oboseşti.
Oboseşti de dimineţile nedormite.
Oboseşti de ceaiul fără de zahăr.
Oboseşti de speranţe, planuri, gînduri, cuvinte, dialoguri...
Oboseşti de oameni şi de întrebările lor stupide.
Oboseşti de invitaţiile în oraş în fiecare weekend.
Oboseşti de obligaţiuni şi probleme.
Oboseşti de răceala ce ai impresia că nu mai are capăt.
Oboseşti de feţele mîhnite ale trecătorilor şi de hainele lor lipsite de culoare.

Oboseşti de glod, vînt, frig, copaci goi şi încălţăminte murdară.
Oboseşti de matematică.
Oboseşti de făţărnicia oamenilor şi de replicile spuse nu la timpul potrivit.
Oboseşti de cărţile necitite.
Oboseşti de faptul că nu recunoşti că îţi este dor.
Oboseşti de golul provocat de unii, şi de cei ce încearcă inutil să umple acest gol.
Oboseşti de dorinţa de a îmbrăţişa pe acel cineva, cît mai curînd posibil(pare că niciodată).
Oboseşti de stările în care nu ai dispoziţie.
Oboseşti de oamenii ce nu te înţeleg, deşi le explici totul ca la proşti.
Oboseşti să judeci şi să fii judecat.
Oboseşti să depui suflet în tot.
Oboseşti de filme şi muzică, de zgomot.
Oboseşti să iubeşti necondiţionat aceiaşi persoană, şi să taci despre asta.
Oboseşti să pui întrebări şi să aştepţi răspunsuri( pare că nu există).
Oboseşti să cauţi sens în ceea ce se întimplă.
Oboseşti de noile încercări şi începuturi fără de viitor.
Oboseşti de opinia celor din jur, de ideea că ei te cunosc mai bine ca tine însuţi.
Oboseşti de trecutul căruia încă nu i-ai dat drumul.
Oboseşti de internet şi reţelele de socializare.
Oboseşti să demontrezi că tu eşti omul potrivit pentru acel Cineva.
Oboseşti să răscoleşti în tine defectele pe care cei din jur spun că le zăresc.
Oboseşti să crezi că va sosi o zi în care totul se va schimba.
Oboseşti să îţi încredinţezi sufletul persoanelor nepotrivite.
Oboseşti să duci un război tăcut cu o întreagă lume.
Oboseşti de tine...