Tată..

Tată, îmi aduc aminte cum aveam 5 ani şi-mi doream o sanie, deşi nu aveai bani, tu mi-ai promis că o voi avea, în cîteva zile mai făcut fericită. Tată, îmi aduc aminte cum plîngeam că nu vreau să merg la logoped, iar tu mă încurajai şi mi-ai spus că peste ani îţi voi fi recunoscătoate, aşa şi a fost. Tată, îmi aduc aminte cum mă împleteai la 6 ani singur, căci mama era în spital, iar eu plîngeam că mă doare, atunci mai frezat scurt şi mi-ai spus că peste ani iarăşi voi avea păr lung, aşa şi a fost. Tată, îmi aduc aminte cum plîngeam la 7 ani că nu am prieteni, iar tu ai spus că ei nu merită şi că peste ani eu voi avea prieteni devotaţi, aşa şi a fost. Tată, îmi aduc aminte cînd eram doar noi 3, cînd sărăcia dansa prin casă, şi tu mi-ai spus că peste ani noi vom avea de toate, eu voi avea totul, aşa şi a fost. Tată, îmi aduc aminte cum plîngeam că citesc cel mai rău din clasă, şi tu mi-ai spus că peste ani voi avea zeci de cărţi citite, aşa şi a fost. Tată,  îmi aduc aminte cum prima dată mi-ai arătat marea, eram fericită, iar cînd plecam, eu plîngeam, atunci tu mi-ai promis că am să mai văd marea, şi nu doar o dată, aşa şi a fost. Tată, îmi aduc aminte de multe promisiuni, promisuni pe carea leai îndeplinit şi zîmbesc. Tată, îmi aduc aminte cum o dată am spus că mă voi mărita cu un bărbat ca tine, cu burtă şi chel, iar tu ai zîmbit şi mi-ai spus să fiu cu cineva care niciodată nu mă va face să plîng. Tată, îmi aduc aminte cum într-o dimineaţă mai văzut tristă, îmi ascundeam lacrimile şi tu trist mi-ai spus : "el tea făcut să plîngi".
     

Negru

În negrul de după geam eu găsesc linişte. Niciodată nu am putut să-mi explic măcar mie din ce motiv iubesc întunericul, copacii goi, peisajele ce sunt departe de a fi numite estetice. Eu le iubesc, le ador, mă fascinează, găsesc în ele culoarea imaginaţiei. Din copacii goi eu pot să modelez orice, pot să-i îmbrac în coroane de lumini. Din culoarea sumbră experimentînd obţin culori noi, negăsite în natură. Dacă aş avea de ales dintre iarbă şi nămol, cred că aş alege nămolul, cît de amuzant asta nu ar suna. Nimicul e un tezaur, din el poţi crea orice, dar din ceva nu poţi face nimic , poţi doar schimba, dar şi asta nu e la sigur. Dacă, cumva, la moment în viaţa voastră totul e negru, bucuraţi-vă, aveţi ocazia să creaţi sublimul. Niciodată  să nu vă fie frică de întuneric, el e divin, să vă fie frică de soare, el poate arde.