O dimineţă din viitor

Vreau să mă trezesc într'o dimineaţă din viitor. O dimineaţă în care odaia să fie îmbibată de mirosul a două corpuri ce se iubesc. Vreau să audiez plăcuta bătaie de inimă a unui bărbat, iar braţul acestuia să mă cuprindă cu fermitate. L'aş priviri în tăcere, şi aş zîmbi, sigur, un zîmbet sincer, un zîmbet fericit. Vreau să aud cum foşăie pe mine cămaşa lui, iar gustul ceaiului preparat de el să rămînă pe veci în gură. O dimineaţă în care aş simţi cea mai loială îmbrăţişare, şi cel mai proaspăt sărut. Vreau să mă trezesc cu simţul că nu sunt singură, să ştiu că sunt protejată, să primesc plăcere de la faptul că cineva are grijă de mine, să simt că sunt iubită. Am nevoie doar de o dimineaţă, de o amintire din viitor, o amintire ce mă va ajuta să lupt, să sper, să trăiesc în continuare în aşteptarea acelei dimineţi. Des mă întreb unde e acel, unicul, cînd îl voi întîlni, căci simt că am nevoie de el, viaţa uneori e prea complicată, prea insuportabilă. Simt lipsa omului pe care nu îl cunosc, un om al cărui chip e încă o enigmă pentru mine, un om care îmi va demonstra că trăiesc.