Ce cer eu de la un băiat? Nimic şi totul. Caatare cel mai esenţial pentru mine este şi cel mai banal, vreau, chiar vreau să fie sănătos. Adică existenţa lui reprezintă practic totul pentru mine. Nu cer, nici nu am nevoie de flori, nu neg că e ceva drăguţ şi plăcut, însă chiar nu am nevoie de ele. Şi dacă e să vorbesc despre un loc ideal pentru noi doi, presupun că o simplă stradă, puţin aglomerată, este mai mult ca perfect. Ce se poate compara cu o încurajare sinceră la momentul potrivit? Atunci cînd te dai batută, iar el te ridică? Conversaţii, îmbrăţişări, priviri. Îmi pare rău, dar sincer nu înţeleg fetele care cer buget. Stop! Care buget de la un şcolar, un student? Dacă tu nu dispui de acel buget, la mama dracului, de ce îl ceri de la el? Şi chiar dacă îl are, de ce ar trebui să te răsfeţe pe tine? Posibil nu prea înţeleg modul acesta de gîndire, şi sincer, nici nu vreau, căci eu cer de la un băiat chestii morale, nu financiare. Iar dacă unii băieţi susţin că nu există fete normale, păi asta din motiv că ei sunt nişte neghiobi care caută doar forme ideale, şi nici nu atrag atenţia la fetele simple. Cum s-ar spune : ce cauţi, ceea şi găseşti. Amin.
