De fiecare dată cînd o privesc în ochi, dau de tristețe,Iar eu ma prefac că nu o văd, vorbindu-i cu tandrețe.
În viața mea ea reprezintă marea, caci întradevăr
Mă îndrumă cu ale ei valuri spre adevăr.
Un suflet croit din fire azurii, împodobit cu înțelepciune,
Se ascunde după un chip fragil, lipsit de goliciune.
Ea e frumoasă în ochii mei, căci sufletul o depistează
Ca pe frumoasa adormită, dar totuși trează.
Am dreptul să o scald în mii de laude și-n versuri.
Ființă simplă, lipsită de cusururi.
P.S. Poezia este dedicată scumpei mele prietene,
Irina Polivenco.
