Negru

În negrul de după geam eu găsesc linişte. Niciodată nu am putut să-mi explic măcar mie din ce motiv iubesc întunericul, copacii goi, peisajele ce sunt departe de a fi numite estetice. Eu le iubesc, le ador, mă fascinează, găsesc în ele culoarea imaginaţiei. Din copacii goi eu pot să modelez orice, pot să-i îmbrac în coroane de lumini. Din culoarea sumbră experimentînd obţin culori noi, negăsite în natură. Dacă aş avea de ales dintre iarbă şi nămol, cred că aş alege nămolul, cît de amuzant asta nu ar suna. Nimicul e un tezaur, din el poţi crea orice, dar din ceva nu poţi face nimic , poţi doar schimba, dar şi asta nu e la sigur. Dacă, cumva, la moment în viaţa voastră totul e negru, bucuraţi-vă, aveţi ocazia să creaţi sublimul. Niciodată  să nu vă fie frică de întuneric, el e divin, să vă fie frică de soare, el poate arde.